Luciada 7

Luciada, evenimentul Luciada, este clopotelul care te anunta ca tocmai a mai trecut un an. Astfel, la inceputul de noiembrie al acestui an s-a intamplat cea de-a 7-a editie a Luciadei care s-a desfasurat in acelasi loc ca intotdeauna, la Poiana Sarata. Acelasi loc, pe care il care gasim plin de veselie de fiecare data cand ii calcam pragul. Alaturi de prieteni noi si bineinteles de prieteni vechi...

Avem obligatia morala ca de la an la an sa progresam, sa fim deschisi si sa invatam lucruri noi. Iata ca in acest an am invatat modul corespunzator, aferent, elegant, de a purta anumite ustensile utilizate in activitatile off-roadistice.

Dar si maniera in care acestea se poarta in cadrul echipei, sporind astfel trainicia legaturii echipajului... Evident ca putin mai tarziu, in teren, am invatat si modul utilizarii...

Mai socializam, mai povestim, mai glumim, mai facem cate un winky face... deh nu ne-am vazut de-un an...

Dupa care ne incordam putin...

Si demaram cu bucurie (multa bucurie) in tura de noapte, actiune ce deschide Luciada de fiecare data.

Fireste, in scurt timp se intampla intamplarile...

Iar noua ne place, cum sa nu ne placa...

Tura de noapte a acestei editii a fost presarata cu multe pauze de socializare...

Iar Viorel ne-a convins la propriu ca marfa lui de Cotnari (parca) este de calitate superioara...

Tot baietii de la Piatra au fost responsabili cu incingerea atmosferei abuzand un obiect mic, alb si galagios.

Cum spuneam, pauzele lungi si dese indestulate cu o atmosfera de relaxare totala nu ne-au lipsit in acea noapte de vineri.

Traseul de noapte s-a divizat in... trasee de noapte, pentru ca la un moment dat intr-o frumoasa poienita era doar vreo 4-5 masini din... 20. O buna parte din timp am crezut ca suntem ultimii ajunsi in poiana buclucasa, dar cand au inceput sa apara rand pe rand si ceilalti participanti, am realizat ca party-ul nostru tinea de mai bine de o ora :)

Evident, cand au sosit, erau deja extenuati de la atat off-road...

- Nu-i asa Doctore?!...

Ne-am regrupat, am continuat traseul, si spre miezul noptii intr-o atmosfera de voie buna, ne-am adunat cu totii imprejurul focului, evident in (alta) pauza de masa :)

Cateva franturi dintr-o noapte rece de vineri le-am pus intr-un filmulet. Daca e cineva ros de curiozitate cum arata celelalte franturi... toate-s la fel :))

Dupa care ne-am retras domol spre cabana unde fiecare si-a continuat programul dupa cat l-au tinut puterile. Raidul diurn al Luciadei a debutat cu clasica poza de grup...

Si cu intrarea direct in traseu...

- Domnu'... inchideti portiera va rog! :)

Un traseu frumos ales pentru 2016, lejer si condimentat pentru toate gusturile...

O binemerita pauza de masa si relaxare. Parca duceam putin dorul pauzelor dese din noaptea ce tocmai trecuse...

Pentru buna digestie a merindelor, traseul a continuat cu o alternanta echilibrata intre golurile alpine ale muntilor Nemira si ravenele vaioagelor dintre versanti.

Odata cu lasarea noptii am intrat in padure in coborarea spre cabana, zona in care au fost cele mai spectaculoase parti ale traseului. Noaptea evident, iarasi noaptea. Ca participant al editiilor Luciadei, pot spune ca acum a fost prima data cand noaptea a fost mai noapte decat ziua :)

Cu multumiri tuturor pentru companie si voie buna. Hai sanatate sa fie si ne vedem in 2017 ;)

Cu o singura exceptie am participat la toate editiile Luciadei inca de pe vremea cand era in stadiu de proiect. Practic alaturi de Lucian Munteanu, Valentin Popoviciu, Marius Constantin si Ionel Dulceanu am contribuit la acest fenomen care tinde sa-si croiasca o directie clara si precisa spre frumos. Cu alte editii ale Luciadei, va puteti delecta aici: